05/06/2026
Când „expertul" lucrează pentru dușmanul tău
În Spania, un avocat pe nume Emilio Domínguez del Valle a publicat săptămâna trecută un articol în El Economista cu titlul „Sectorul taxi este un paradis fiscal". Semnează frumos: „avocat, expert în mobilitate și transporturi". Nu semnează și calitatea care contează cu adevărat: avocatul plătit al Uber.
Același om care în 2021 critica public „ingineria fiscală a multinaționalelor" lucra doi ani mai târziu pentru cea mai mare multinațională de transport din lume. Același om care acum atacă regimul fiscal al taximetriștilor spanioli omite convenabil că același regim se aplică identic și șoferilor Uber și Bolt, printr-o decizie a tribunalului fiscal din 2022.
Coincidență? Ignoranță? Niciuna. E o meserie veche: îmbraci interesul comercial în haină de expertiză publică.
Paradisul fiscal e la ei, nu la noi
Să vorbim despre cine evită cu adevărat taxele.
În Marea Britanie, Uber a evitat zeci de ani plata TVA folosind un artificiu contabil: și-a înregistrat operațiunile printr-o filială din Olanda, tratând șoferii britanici ca „afaceri individuale" prea mici pentru pragul de TVA. Rezultatul: rivalii Uber plăteau 20% TVA, Uber nu plătea nimic. Reuters a calculat că HMRC pierdea cel puțin 40 de milioane de lire sterline pe an numai din această schemă. Când autoritățile britanice au forțat în 2022 schimbarea modelului, Uber a primit evaluări fiscale de aproximativ 1,4 miliarde de dolari pentru TVA neplătit — sumă pe care o contestă și astăzi în instanță.
Același mecanism — filială olandeză, TVA zero, concurență neloială — a funcționat în toată Europa. Nu e o eroare de sistem. E un model de business construit deliberat.
Acasă la noi
România nu a fost ferită.
În septembrie 2025, ANAF a descoperit o schemă de evaziune fiscală în sectorul ridesharing cu un prejudiciu de 266,5 milioane de lei la bugetul de stat.
În primul semestru din 2025, controalele Direcției Generale Antifraudă în transportul alternativ au generat creanțe fiscale suplimentare de 151,28 milioane de lei, plus sancțiuni contravenționale de 4,6 milioane de lei.
În martie 2026, DNA a efectuat percheziții în cinci locații din București și județul Ilfov, vizând firme care operau pe platformele Uber și Bolt. Prejudiciul estimat: 61 de milioane de lei, acumulat între ianuarie 2019 și august 2025.
O schemă tipică arăta așa: o societate-paravan reținea un comision de 5–10% din sumele primite de la platforme, iar diferența era redistribuită șoferilor fără fiscalizare. Mii de șoferi, sute de firme-fantomă, ani de zile.
Între timp, taximetristul cu licență, cu aparat fiscal verificat, cu tarif verificat și aprobat era prezentat publicului drept problema sectorului.
Influencerii noștri
România nu are încă avocații lor. Are influencerii noștri.
Îi știți. Oameni care vorbesc toată ziua despre șlapi, maiouri,politică— și care dintr-odată au devenit experți în mobilitate urbană. Au apărut cu discursul despre „viitorul orașelor moderne", despre „alegerea consumatorului", despre „taxiul scump și needucat". Stereotipuri cretine, servite cu zâmbet de pe un Stories.
Au făcut-o gratis? Poate. Sau poate că „gratis" înseamnă altceva când ai acces la evenimente, parteneriate și vizibilitate oferită de platforme.
Când un influencer care nu știe să citească un contract de muncă îți explică de ce taxiul e o relicvă — întreabă-te primul lucru: cui îi folosește?
Cine vrea dispărut taxiul?
Să fim direcți: platformele de ridesharing nu vor să concureze cu taxiul. Vor să îl elimine.
De ce? Pentru că odată cu dispariția taxiului dispare și singura alternativă reală la prețul lor. Iar când nu mai există alternativă, nu mai există nici negociere. Prețul îl fixează algoritmul — rece, opac, fără drept de apel.
Și nu e un algoritm neutru. E un algoritm care îți citește telefonul.
Știe că ai 12% baterie și că nu poți merge pe jos. Știe că e ploaie. Știe că e vineri seara și că ai rezervare la restaurant în 20 de minute. Știe cât ai cheltuit luna asta și cât îți permiți să mai cheltuiești. Și în funcție de toate astea — îți calculează prețul pe care e dispus să ți-l ceară în acel moment, nu prețul corect al cursei.
Se numește „surge pricing" în termeni eleganți. Se numește altfel în termeni onești.
Taxiul cu tarif reglementat, aprobat de primărie, afișat pe ușă — e singurul lucru care ține în frâu acest mecanism. Nu din nostalgie. Din matematică simplă: concurența reală ține prețurile în jos.
Când taxiul dispare, dispare și frâna.
Concluzie
Evaziunea fiscală reală din sectorul ridesharing e documentată, anchetată și cuantificată. Sute de milioane de lei sustrase bugetului de stat. Scheme cu firme-fantomă. Dosare penale. Descinderi DNA.
Dar despre asta nu scrie nimeni cu Stories și Reels. Nu e „content" bun.
Cazul avocatului spaniol e util nu pentru că e departe, ci pentru că e un manual. Urmărește banii, urmărește contractele, urmărește cine semnează ce și pentru cine.
Noi vom continua să întrebăm.
AMTT monitorizează sectorul de transport în regim de taxi și ridesharing și urmărește să informeze corect atât membrii asociației, cât și publicul larg.
